DIMINEAȚA-N BALTĂ
Pierzînd conduri de aur pe-o aleie
albastră, trece-n cercuri dimineața,
să-și spele-n lacul lebedelor fața ;
călcîiul său ca soarele scînteie.
S-a-ncins cu curcubeul la mijloc,
și-n poală duce stele vestejite,
căzute de pe fruntea sa de foc
la roua cea dintîi. Pe sub răchite,
de-un sînge tainic apa se pătează
( fu printre pești, pesemne, un omor ),
ascute săbii trestia vitează
și broaștele fac repede sobor.
Cu burta grea de gheme, robotesc
păianjenii de la un ram la altul
spînzurătoarea. Unde-i vinovatul ?
Pe-aproape, prunduri albe licăresc.
De urma unui pas cu soare scrisă,
respiră cineva prin pomi și este
pe buza nenufarilor deschisă
un început de cîntec sau poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...