[ CU OCHII MEI... ]
Cu ochii mei închiși eu pot vedea
atîtea lumi, cît numai creatorul,
cercînd azurul trainic cu piciorul,
în ziua cea dintîi închipuia.
Și-apoi aleg cuvintele, că știu
că-s rude cu metalul care-nșală,
cu vremea strălucirea lor se spală,
dar, dacă-s bune, sunetul e viu.
Aleg cu trudă vorbe : cînd înalte,
cînd mici, cînd mătăsoase ; drept unelte,
doar ritmul și cu rima, ci nimic
nu-mi place ; a doua zi, ce-i gata strict.
Întocmai ca Manole, simt eu bine,
c-am să-mi durez atuncea mănăstire
în veacuri, cînd te-oi pune și pe tine
la temelia versului : iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...