ÎN LUMEA ASTA...
În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor ți-ar fi să mori ;
sau, de-ai putea, măcar un snop de soare
s-aduni și pentru viața viitoare ;
unde pămîntul pururea e ud,
nici gîndurile tale nu s-aud,
și-n ochii tăi nu tremură măcar
o stea, din cîte altora răsar.
Pe unde-mi vor fi buzele și nara
cea lacomă de flori, cînd primăvara,
cu glezna-n iarbă, părul roi de-albine,
va trece pentru toți, nu pentru mine ?
Cînd viața, ca o insulă-nsorită,
de unde s-a desprins cîndva o barcă,
mă va uita sub țărmul său, de parcă
nici n-aș fi fost, cu inima răzbită
de frig și umezeală, fără gînd,
mi-oi număra mătăniile albe
a degetelor mele tot mai slabe,
din care cad falangele pe rînd.
În lumea asta de n-ar fi culori
și sunete, ușor și-ar fi fost să mori,
de n-ar fi pomi înalți, cu ceru-n brață
și pe mormîntul tău - atîta viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...