marți, 10 iunie 2014

Poezia Ce Vis Ciudat Mă Străbătu Azi Noapte... de Nichita Stănescu





CE VIS CIUDAT MĂ STRĂBĂTU AZI NOAPTE...




Ce vis ciudat mă străbătu azi noapte...
...Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
și flăcările sfărîiau în cărnuri
rîs alb, cutremurat, de savaot.



Ce rîs, ce rîs mă străbătu azi noapte...
ce rîs de ziduri prăbușite
strivind sub ele urlete, clipite
și razele căzute ale lunii...




Și luna... cum mai fulguia azi noapte
pe străzile pierdute-adînc în vis...
și cum mai fulguia pe cărnuri arse
desfrîu de flăcări și de vis ucis.



Ce flăcări prăvăleau azi noapte
rîs fremătat și alb și savaot...
Ardeau, ardeau puroaiele azi noapte,
ardea spitalul, cu bolnavi cu tot.






Luni 29 august 1955






Poezia Trec Tancurile Noastre Mîndre de Nichita Stănescu





TREC TANCURILE NOASTRE MÎNDRE



taci,
mă aștept să reintru în mine
și vom rîde, mîndri, împreună
cum nu rîdem acum
...trec doar tancurile noastre,
ale noastre !
ale noastre !
să rîdem mîndri, împreună
și totuși în mine
e-o strună plînsă
m-aștept să reintru în mine
și vom rîde mîndri împreună
trec tancurile noastre,
trec tancurile noastre, mîndre...









                                                                            

Poezia Cîntec de toamnă de Nichita Stănescu





CÎNTEC DE TOAMNĂ



Măi, cuțule,
eu sînt Stănescu Hristea,
știi ?
Stănescu Hristea, poetul îngerilor.
cui, ce-i pasă ?



Măi, cuțule,
cu mîinile de suflet,
așa că-l voi vinde
la talcioc,
să-ți cumpăr pe el, ochii.
Cui, ce-i pasă ?...



Am atîta pămînt în mine
Nu-l auzi cum sună ?
Am adunat trotuarele, toate,
sub tălpi.
La marginea timpului,
lunii îi picau pe jos razele
ca unei hîrci.




Am strîns dinții lunii
la marginea timpului,
și mi-am făcut șirag de mătănii,
căci țara nu avea
nici munți
nici timp
nici cer.

Cui, ce-i pasă ?...



Poezia Anti Ars Poetica de Nichita Stănescu




ANTI ARS POETICA




Foaie verde fir lalele,
din puzderia de stele,
Galaxi, cuvînt, luceafăr,
bolovani în pieptul teafăr,
inimă în piept bolnav
stă luceafărul jilav.
Diamantul în gunoaie
te dospește, te ogoaie,
de auzi voce năroadă :
cîini cu Galaxii în coadă,
patimi, vers cuvîntului,
cîinele pămîntului...


Foicica macului, să ne ducem dracului !