De cioburi noi de lunā și planeți.
Aștri defuncți atîrnā de pāreți,
Împārecheați cu zeci de instrumente.
Pendule-n care cucul s-a oprit,
Spade cu vîrful ars și ruginit,
Icoane, pajuri, chivote, stilete...
Cîntare, cumpeni și māsuri
De prețuit cenușile necercetate
Din sufletul imponderabilei naturi.
Împrāștiat cu-albinele pe bolți.
Unelte, cu-ascuțișuri și cu colți
Pentru gāsit volumul, numāul și genul.
Orașe grāmādite-n crepuscul,
Cîmpii închise și pāmînt destul,
Subt clopotele cîtorva pahare,
Pot unge papi, uzurpatori și regi.
Neamuri pierdute și vecii întregi
Stau condensate-n rînduri de flacoane.
Un semn, și uraganul s-a trezit.
Un semn, și neamuri noi s-au zāmislit !
Dar semnul mîna mea nu vrea sā-l facā !
Aleanuri am la chinurile-abia simțite,
Misterioase și nemaitāmāduite,
Pe cînd prin jur se nește lumea șubredā și moare.
Pot frāmînta din tinā și scuipat
Un nou Adam, gigantic și nerāzbunat.
Aștept, îngenunchiatā, plebea sā mi-l cearā.
Mormînt închis la zgomotul de-afară,