Poezia Vraciul de Tudor Arghezi

VRACIUL

Am un bazar de zāri și firmamente
De cioburi noi de lunā și planeți.
Aștri defuncți atîrnā de pāreți,
Împārecheați cu zeci de instrumente.

Tablouri fārā datā, cārți, portrete,
Pendule-n care cucul s-a oprit,
Spade cu vîrful ars și ruginit,
Icoane, pajuri, chivote, stilete...

Am chei pe toate ușile-ncuiate,
Cîntare, cumpeni și māsuri
De prețuit cenușile necercetate
Din sufletul imponderabilei naturi.

Am site fine de cernut polenul
Împrāștiat cu-albinele pe bolți.
Unelte, cu-ascuțișuri și cu colți
Pentru gāsit volumul, numāul și genul.

Corābii ancorate-n cîte-o mare,
Orașe grāmādite-n crepuscul,
Cîmpii închise și pāmînt destul,
Subt clopotele cîtorva pahare,

Hlamide albe, mitre și coroane...
Pot unge papi, uzurpatori și regi.
Neamuri pierdute și vecii întregi
Stau condensate-n rînduri de flacoane.

Un semn, și tîmpla cerului se-apleacā.
Un semn, și uraganul s-a trezit.
Un semn, și neamuri noi s-au zāmislit !
Dar semnul mîna mea nu vrea sā-l facā !

În farmacia mea atotlecuitoare
Aleanuri am la chinurile-abia simțite,
Misterioase și nemaitāmāduite,
Pe cînd prin jur se nește lumea șubredā și moare.

Pe șesul negru cu lumini de cearā
Pot frāmînta din tinā și scuipat
Un nou Adam, gigantic și nerāzbunat.
Aștept, îngenunchiatā, plebea sā mi-l cearā.

Eu mă fălesc că nu vînd ca atîția

Tezaurele mele. Nici nu știu 

Dacă pe piață Dumnezeu cel viu

S-a ieftenit mai mult decît tărîțea.

Mormînt închis la zgomotul de-afară,

Contemplu-a cîrtiților bucurie

Lingîndu-și puii cu idolatrie,

Boloși, subt steaua mea polară.