Astmul Bronșic Tratamente Naturiste

ASTMUL BRONȘIC



Boala caracterizată prin nevoia intensă de aer,
cu expirație greoaie, sufocare, hipersecreție, spasm
și dop de mucus. Astmul bronșic este o hipersensibilitate
la o substanță oarecare - alergie, dar un rol deosebit cronicizarea
este de lungă durată, astmul bronșic poate duce la emfizem
pulmonar și la insuficiență cardiacă.



Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament



Angelica - Angelica archangelica : Decoct din 5 g
de rădăcină mărunțită la o cană de apă, timp de 2 minute.
Se administrează intern : se bea pe parcursul unei zile .
Tincutură medicinală obținută tot din rădăcină mărunțită.
Se administrează intern : cîte 15 picături de 3 ori pe zi.




Captalanul - Petasites hybridus ( L. ) G. M. Sch. - Petasites officinalis Mnch. -
Petasites kablianus Tausch : Decoct din 2 lingurițe de rizomi și stoloni la
o cană de apă. Se administrează intern cîte o cană pe zi.




Ciuboțica cucului - Primula officinalis : Infuzie 2 lingurițe de flori și
rădăcină mărunțite la o cană de apă. Se administrează intern :
se bea pe parcusul unei zile.




Cîrcelul - Ephedra vulgaris Rich : Infuzie din 3 g, din părțile aeriene
ale plantei, la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi.




Isopul - Hyssopus officinalis : Infuzie din 3 g, din părțile aeriene ale plantei,
la 300 ml apă. Se administrează intern : se bea pe parcusul unei zile.




Jneapănul - Pinus montana Mill : Înfuzie din 5 g, din muguri și lujeri tineri,
la 300 ml apă. Se administrează intern : 300 ml pe zi.



Laptele cîinelui - Euphorbia peplis : Decoct din 2 g de semințe
la 100 ml apă. Se administrează intern în timpul crizelor.



+ Laurul - Datura stramonium : Decoct din 0,5-1 g de frunze uscate și pisate
la 200 ml apă. Se administrează internă în timpul crizelor.




Lichenul de piatră - Cetraria islandica : Decoct dintr-o linguriță de
plantă la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi
amestecat cu lapte.




Lumînărica - Verbascum phlamoides : Verbascum tha psiforme Schard -
Verbascum thapsus : Infuzie dintr-o linguriță de flori la o cană de apă.
Se administrează intern : o cană pe parcusul unei zile.




Nalba mare - Althaea officinalis : Infuzie dintr-o linguriță de frunze
și flori la o cană de apă. Se administrează intern : 1-2 căni pe zi.
Se mai utilizează maceratul la rece dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită
la o cană de apă, timp de 30 de minute ; se adaugă un vîrf de cuțit de
bicarbonat de sodiu. Se administrează intern : se bea pe parcusul unei zile.




Negrilica - Nigella sativa : Decoct din 3 g de semințe pisate la 100 ml apă.
se administrează intern : 2 căni pe zi.



Șovîrvul - Origanum vulgare : Infuzie din 1-2 lingurițe,
din părțile aeriene ale plantei, la 200 ml apă.
Se administrează intern : se beau 3 pahare pe zi.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Fabula Liga Șobolanilor de La Fontaine

LIGA ȘOBOLANILOR


Temându-se de un Motan,
ce-l tot pândea să-i facă felul,
se duse cu sfială Șoricelul
să-i ceară o povață bătrânului Gherlan.
Măria Lui Șobolănească
chitise să se oploșească
într-un palat cu nalta bolți
și zice-se că nu știa ce-i frica:
nesocotea Motanul și Pisica
și nu-i păsa de labe ori de colți.
-„Drăguțule, i-ar fi răspuns Gherlanul,
eu singur, orice-aș face,
n-aș izbuti să izgonesc Motanul,
dar Mătăluță fii, te rog, pe pace,
că de-o să strângem roată
șobolănimea toată,
îi vom juca un renghi
acestui pezevenghi!”
O și zbughi de zor printr-o spărtură
și-ajunse în cămară cu sufletul la gură.
-„Dar ce-ai pățit? îi spuse un musafir gălbui
din câți se îmbuibau pe seama lui.
-„Vă spun pe scurt: venii la voi c-un țel:
să-l ajutăm pe bietul Șoricel!
Dihania aceea cumplită, Motănilă,
ar vrea să-l prăpădească fără milă.
Și poate căpcăunul aceasta-n câțiva ani,
când n-o să aibă Șoareci, dă buzna-n Șobolani!”
Înfuriați, Gherlanii strigară toți: La arme!
de-ai fi crezut că borțile-au să darme.
Gherlancele, firește, au izbucnit în plâns,
dar Șobolanii hrana în raniță și-au strâns,
și au pornit - alai năpraznic -
de parcă se duceau la praznic.
Motanul, ajungându-și țelul,
și înhățase Șoricelul.
Cu el în dinți văzând Cotoiul
că se apropie puhoiul,
când s-a răstit la ei o dată,
a-mprăștiat întreaga gloată.
Temându-se ca un cumva s-o pată,
au renunțat pe loc la tărăboi
și la război,
și s-au retras, eroic, în borte de îndată.
Iar dacă tot mai pleacă
vrun Șobolan haihui,-
Motanul îl înșfacă
și-i vai de pielea lui!

Fabula Pădurarul Și Pădurea de La Fontaine

PĂDURARUL ȘI PĂDUREA


C-a rupt-o sau că, poate, s-o fi-ntâmplat să-i cadă,
ajunse cu toporul în mână fără coadă.
Pădurea-n vremea asta nici nu se sinchisea.
Dar Pădurarul nostru rugatu-s-a de ea
o creangă, numai una, să-i mai dea,
făcându-i jurăminte că de azi
s-o duce după lemne în altă parte
și va cruța bătrânii stejari și mândri brazi...
Pădurea, amăgită de vorbele-i deșarte,
i-a dat-o osândindu-se la moarte.
(Avea, în scurtă vreme, amar să se căiască!)
Îndată, Pădurarul, uitând de jurăminte,
purcese s-o sluțească
mai crâncean ca-nainte.
Ce rost avea să plângă
acuma, să n-o darme,
când ea, ca o nătângă,
îi dăruise arme?...


Faci bine tuturor și lumea, zău,
îți face rău!
În van te zbați și strigi, că n-ai putința
să smulgi din rădăcini, din jurul tău,
abuzurile, nerecunoștința.
Dar poți să taci când vezi un nătărău
sluțind nămiaza mare-n chip barbar
plăcuțele umbrare ce când pe rând dispar?...

Fabula Vulpea Și Lupul de La Fontaine

VULPEA ȘI LUPUL


Ostașii îl priveau cu jind
și el s-ar fi dorit ostaș!
De unde oare-o fi venind
că omu-i veșnic cârcotaș?


Fiind prea șubredă la trup
să-nfrunte alte lighioaie,
o Vulpe vrea s-ajungă Lup.
Au Lupul nu se schimbă-n Oaie?


Visează-ațâția gugumani
că altă stare e mai roză
și Prințul nostru, la opt ani,
le-a scris o fabulă în proză.


Din strălucirea ei mi-e teamă
că prea puțin o să rămână
în vers; dar cugetul mă cheamă
s-apuc și astăzi pana-n mână


și să-l slăvesc pe îndelete
doar din cimpoiul meu de baci.
Vor trebui-n curând trompete
și cântăreți și mai dibaci.
Nu-s mare prooroc, se cheamă,
dar pot citi-n ascunse vreri
că pentru faptele-i de seamă
ne-ar trebui mai mulți Homeri,
din veac în veac să-i ducă vestea.
Dar, ce păcat! Mi-e tate teamă
că vremea noastră nu-i de-acestea!
Hai să încerc să deapăn acuma și povestea...


O Vulpe-i spuse-n preajma unei stâni
cumătrului: - „Aș vrea-n mâncăruri schimbare.
Tot pui sfrijiți și tot cocoși bătrâni!
Lehamite mi-i, zău, de-așa mâncare...
Tu, pururi, mergi la sigur și te hrănești mai bine.
Hai, ia-mă ucenică, Maestre, lângă tine,
că vreau s-ajung o Vulpe de pomină în neam!
M-apropii eu de turmă; tu stai pitit sub geam.
O-nhaț pe cea mai grasă din mioare
și-oi ști să fiu și recunoscătoare...”
-„Primesc, îi zise el, ce-mi ceri să fac.
Cum mi-a murit un frate, în blana lui te-mbrac...
O dăscăli cu grijă și-i spuse pân` la urmă,
chiar cum să depărteze dulăii de la turmă.
Văzându-se-ntr-o baltă că-i vine bine roba,
tot repeta cumătra să treacă bine proba.
La început, firește, rămase de rușine;
dar procedă mai bine, din ce în ce mai bine
și-ajunse să se poarte așa cum se cuvine.
Și noul Lup, cu toate că nu-și avea vechimea,
dă buzna-n prima turmă, și-arată istețimea
și răspândește groaza în toată-mprejurimea,-
precum acel Patroclu din gălbejite file
a speriat troienii-n armura lui Ahile...
Dăduse strechea-n turmă ca fumăraia-n stupi:
li se părea că-i vorba de haite-ntregi de Lupi.
Dulăii, baciul, turma s-au năpustit spre sat
și ca plocon o oaie beteagă i-au lăsat.
Porniseră gealații cu prada, bucuroși;
dar Vulpea, dând cu ochii pe drum de un cocoș
uită de oi, de lecții, de dascăl și de glugă
și o porni spre el în mare fugă.


Sunt unii care-ncearcă să se plimbe
prin meserii, cu gândul să se schimbe;
dar toată osteneala e-n zadar:
la primul pas își dau în petic iar!
Au nu-i așa că merge ca pe roate?
De la Măria Ta le-am luat pe toate;
morala, dialogul, urzeala și băteala.
Mi-a mai rămas să pun și eu ... croiala!