Poezia În Golf de Tudor Arghezi

ÎN GOLF




Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac,
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.





Oglinda lui nicio lopată
Și luntre n-ating niciodată,
Nu cleatină vînt.
Nu-i țărm, nu-i pămînt.




Uitată-n lumină sihastră,
Ogiva sticlește pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenușie.

Poezia În Golf de Tudor Arghezi

ÎN GOLF




Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac,
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.





Oglinda lui nicio lopată
Și luntre n-ating niciodată,
Nu cleatină vînt.
Nu-i țărm, nu-i pămînt.




Uitată-n lumină sihastră,
Ogiva sticlește pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenușie.

Poezia Schivnicie de Tudor Arghezi

SCHIVNICIE





Subt povîrnișul caselor de șiță
Întîrzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.




Turmele albe de azur și foc
Încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful.




Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?
Spaimă liniștită stăpînește preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ?


Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.

Poezia Schivnicie de Tudor Arghezi

SCHIVNICIE





Subt povîrnișul caselor de șiță
Întîrzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.




Turmele albe de azur și foc
Încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful.




Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?
Spaimă liniștită stăpînește preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ?


Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.