Poezia Toamnă de Suflet de Tudor Arghezi

TOAMNĂ DE SUFLET


Zilele alba, iată, au început să plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.


În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.


De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă !
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz !
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca să cînte, streajă de sus și-a luat răgaz.


De-aș fi un stei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.

Poezia Toamnă de Suflet de Tudor Arghezi

TOAMNĂ DE SUFLET


Zilele alba, iată, au început să plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.


În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.


De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă !
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz !
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca să cînte, streajă de sus și-a luat răgaz.


De-aș fi un stei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.

Poezia Priveghere de Tudor Arghezi

PRIVEGHERE



Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci,
Trebuie să treacă.
Poate cam pe la toacă,



Poate cam între vecernii și utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii,
Pe la greieriș,
Cînd își ivește din papuri, furiș,
Luna creasta.
Cam pe vremea asta.




Ia seama bine.
Ceasul o singură dată vine.
Bagă de seamă.
Nu tăcea dacă auzi că te cheamă.
Spune-i ceasului : - ,,Ți-am auzit aripa de scrum,
Cată-ți de drum''.





Vezi ușile să-ți fie încuiate,
Ferestrele ferecate
Și poarta de la ogradă.
Că or să vie grămadă
Și sfintele femei,
Care se vor înnălța din călcîie citeștrei,
Cu făclii de ceară
Pînă la geamuri, ca să ceară
Trupul tău adormit.



Strigă : - ,,Nu-i adevărat ! Nu sînt răstignit !
Dovadă pălmile și tălpile mele.''


Și pune cîinii pe ele.

Poezia Priveghere de Tudor Arghezi

PRIVEGHERE



Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci,
Trebuie să treacă.
Poate cam pe la toacă,



Poate cam între vecernii și utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii,
Pe la greieriș,
Cînd își ivește din papuri, furiș,
Luna creasta.
Cam pe vremea asta.




Ia seama bine.
Ceasul o singură dată vine.
Bagă de seamă.
Nu tăcea dacă auzi că te cheamă.
Spune-i ceasului : - ,,Ți-am auzit aripa de scrum,
Cată-ți de drum''.





Vezi ușile să-ți fie încuiate,
Ferestrele ferecate
Și poarta de la ogradă.
Că or să vie grămadă
Și sfintele femei,
Care se vor înnălța din călcîie citeștrei,
Cu făclii de ceară
Pînă la geamuri, ca să ceară
Trupul tău adormit.



Strigă : - ,,Nu-i adevărat ! Nu sînt răstignit !
Dovadă pălmile și tălpile mele.''


Și pune cîinii pe ele.