Poezia Priveghere de Tudor Arghezi

PRIVEGHERE



Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci,
Trebuie să treacă.
Poate cam pe la toacă,



Poate cam între vecernii și utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii,
Pe la greieriș,
Cînd își ivește din papuri, furiș,
Luna creasta.
Cam pe vremea asta.




Ia seama bine.
Ceasul o singură dată vine.
Bagă de seamă.
Nu tăcea dacă auzi că te cheamă.
Spune-i ceasului : - ,,Ți-am auzit aripa de scrum,
Cată-ți de drum''.





Vezi ușile să-ți fie încuiate,
Ferestrele ferecate
Și poarta de la ogradă.
Că or să vie grămadă
Și sfintele femei,
Care se vor înnălța din călcîie citeștrei,
Cu făclii de ceară
Pînă la geamuri, ca să ceară
Trupul tău adormit.



Strigă : - ,,Nu-i adevărat ! Nu sînt răstignit !
Dovadă pălmile și tălpile mele.''


Și pune cîinii pe ele.