Poezia Cînd Ei Se Bucură de Tudor Arghezi

CÎND EI SE BUCURĂ



Cînd ei se bucură și cîntă,
Eu ce mă iau cu viața mea la trîntă ?
În loc să joc, să strig, să beau, stingher
Mă uit, mă-ntreb, posac într-un ungher,
Și mi se pare că de-aș fi călcat
În hora lor, aș face un păcat.




I-aș deștepta pe cei uitați acasă,
Pe care mîna morții îi apasă,
Cîți în nădejde și în rugăciune
Nu au aflat alean și-mțelepciune.
Ori chinuiți în taină de trecut,
De ce-au făcut și n-au făcut.




Unul plîngînd, o lacrimă pribeagă
Pe rana ochilor se-ncheagă,
Pecete pe o negură de veci.
Ei gem și tu petreci ?
Nădejdea celor sprinteni a murit.
Carul de aur cu împărați și zei
Trecu prin gloate peste ei.




Cimpoaie, cobze, flaute și naiuri,
Dați cîntecelor voastre alte graiuri.
Mai bate hora și aleargă,
Cînd trec flăcăii-ncremeniți pe targă ?