Poezia Mă Uit de Tudor Arghezi

MĂ UIT



Mă uit în cer, mă uit în pămînt.
M-am întrebat cine sînt.
Gînduri se duc, vin
Din vînt, din senin,
Ca niște pasări rotunde.
Încotro ? De unde ?




Glasuri mă strigă cu nume străine.
M-ați chemat pe mine ?
Sînt eu cel căutat ?
Mi se pare că vîntul s-a înșelat.
Cîte puțin sînt dator
Fără să-mi fi dat nimic, tuturor -
Și lemnului uscat, și bălții stătute,
Și florilor, și pietrelor, și vitelor bătute.
Și oamenilor din răstignire.
Cu ce să plătesc nefire și fire ?





Sîngele meu nu-i al meu.
Mi-e teamă să zic ,,mie” și să zic ,,eu”
Cu ce fel de drept
Mi-aș umfla bîrnele din piept
Și mi-aș întinde pe zarea
Toată, spinarea ?




Ce martor aș întreba
Ca să-mi răspundă întrucîtva
Măcar dacă sînt ?
Mă tit uit în cer, mă tot uit în pămînt,
În baltă și stuh
Și adînc în văzduh.