SARCINA SACRĂ
Sînt greu cum era grea Fecioara,
Din Duhul Sfînt, și-s chinuit și trist.
Mă doare gîndul, doare subsuoara.
Se zvîrcolește parcă-n mine Crist.
Și mă înțeapă parcă raza lui,
Și rana lui de lance m-a durut.
Mă doare fiecare cui,
Mă doare locul unde-a fost bătut.
Și mie, ca și lui, de apă.
Unse mi-s buzele și arse de burete
Și de otrava care mă adapă.
Am și murit întocmai, taică,
Și toată suferința m-a strîns,
De-a pururea Fecioară, mică.
Și plîng, și nu știu cînd și tu ai plîns.
Dar, vezi tu prunc pe-acela l-ai putut cunoaște.
Însusul meu nu-i cel adevărat,
Și eu nu-l pot nici duce, nici cunoaște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...