Poezia Incertitudine de Tudor Arghezi

INCERTITUDINE


Îmi atîrnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neștire.




Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor pe rînd
Sticlînd alb și tremurînd.




Scama tristeților mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimărul meu.





Deschid cartea : cartea geme.
Caut vremea : nu e vreme.
Aș cînta : nu cînt și sînt
Parc-aș fi nu mai sînt.





Gîndul meu al cui gînd este ?
În ce gînd, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate ?




Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultînd glasul ciudat
Al mlaștinii și livezii.
Și semnez :
 Tudor Arghezi