DOMNIȚA
Prințesei mici îi oare bine
Că stăpînește țara de albine.
Cetățile dintre răchitele-argintii
Noroade au cu sutele de mii,
Și mîna-i cît o floare
Cîrmuiește dulce zeci de popoare.
Ca să le placă
În in se îmbracă
Și se stropește cu fum
De parfum,
Împresurată de un văzduh de boare
De levănțică și răcoare.
Prințesa mică-i bucuroasă.
Prisaca sună ca murmurul de coasă.
Fagurii sînt grei
În buricele moi ale degetelor ei.
În urzeala miilor de gîuri de celule
Așteaptă-ncovoiate larvele minuscule
Să se treazească și să-i zboare
Pe umeri, pe gulere, pe cingătoare.
A venit o solie
De i mie
Să-i cînte la ureche
Ruga bălții veche.
Pîinea ei cu povildă și unt
O înconjoară zborul trîntorului, mărunt.
Pe cafeaua cu lapte
Au tăbărît șaptezeci și șapte,
Și roiurile avide
Se îmbulzesc la felia de cozonac cu stafide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...