STEAUA-N IARBĂ
Ca un strop de rouă-aprins.
Ce lucește în poiană ?
Pentru gîze într-adins,
Să le-ndrume-n buruiană ?
Ca o candelă de schit,
Care, strînsă-ntr-o scînteie,
S-a desprins și a fugit.
Pe o gaură de cheie ?
Ca o za de prin povești,
Descusută de pieptarul
Unei fete-mpărătești
Sau din dești mărgăritarul ?
Singură cu-aureolă
În imperiul de urzici,
Cum te cheamă ? Luciolă ?
Sau te cheamă Licurici ?
E gîngania cu stea
Albăstruie, stinsă-n verde.
N-o atinge, pana mea,
Nici cu gîndul, că se pierde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...