Poezia Îngenunchiere de Tudor Arghezi

ÎNGENUNCGIERE




Tu miroși ca marmura și apa din fîntînă.
Ai scos din uitare o mînă,
Te-ai deșteptat cu genele dese
Peste minunile puțin înțelese.




Vino să te ascund în trestii și papuri
Pînă-or sosi hainele din cufere și dulapuri,
Pantofii înnalți
Cu care-ai să te-ncalți,
Ciorapii de sticlă de mătasă,
Horbota moale, cămeșile fumurii de acasă.
Mîinile mele vor să te-mbrace
În aromate, calde promoroace.




Cu cireșe la cercei
Să mergem la purcei,
Să dăm vitelor tărîțele
Mulgîndu-le țîțele
În ciubere.
Dă-mi mîna ta fără putere
Cu fînul de-a valma.


Taurul vrea să-ți lingă palma.