BĂRĂGANUL
Ții firea ta de la pămînt.
Dai tuturor cu jurămînt
Un petec de brazdă și-o groapă.
După ce le-ai dat pîine și apă
Li le iei înnapoi
Și-ți hrănești buruiana țăpoasă și pepenii goi
Îndoit,
Cu mîzgă trăită și suflet dospit.
În suflet tău sufletele lor,
Ale tuturor,
Se aștern ca rufăria moale
În sertarele goale
Teanc. Năframe, tulpane, barișe
Cu croaial piezișe.
Dintr-o viață, a rămas curată
O batistă pătrată.
Dacă s-o topi și batista, or să rămîie
În dulap, încuiate, miezuri de lămîie,
De pelin, de calomfir, de clematite,
Plămădite.
Cînd nu mai are timpul nici, nici os,
Vîntule, îmi cunosc neamurile și strămoșii după miros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...