Poezia Ion Ion de Tudor Arghezi

ION ION



În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraget surîs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasă-i ca de sacîs.





Cînd cioclu-l ridică-n spinare,
Ion parc-ar fi de pămînt.
De-l pui poate sta în picioare.
Dar brațul e moale și frînt.





În ochii-i deschiși, o lumină,
A satului unde-i născut,
A cîmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.




Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri,
În cîrduri sînt morți și păduchii.