SECETA
Vrăbiile-mi vin, ca de-obicei,
Să ciugulească la fereastra mei.
De ani de zile vin, din neam în neam,
Și nu greșesc a ști la care geam.
Numai că de-astă dată vremea pleacă,
Lăsîndu-mi țărîna muncită seacă.
Meiul e sterp, grădina mi se-ngînă
Cu arșița bolnavă de țărînă.
Din patru-n patru ani o dată
Cîmpia noastră pare blestemată
Să dea pîrjol, tăciuni și plumb,
În loc de grîu și de porumb.
Ce să vă dau, cînd vă uitați la mine
Și așteptați sămînța că nu vine ?
Puiandri de o vară, cine-o să vă crească ?...
Durerea-n ochii voștri-i omenească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...