Poezia Mă Uit La Flori de Tudor Arghezi

MĂ UIT LA FLORI


Mă uit la flori, mă uit la stele :
Ești chinul dulce al tristeții mele.
Mă uit în mine, ca într-o chilie,
Mă uit în ceruri, în Împărăție,
Mă uit în gol, mă uit în vizuini.
Te caut printre spinii din grădini,
Dau buruienile deoparte, de otravă,
Și pipăi locul urmei tale cu zăbavă.
Străbat călare șesul, cucuruzul :
Te caut cu vederea, cu auzul.
Mă plec la trandafiri și le miros
Bobocii din tulpinile de jos.



Fuseși în toate și te-ai dat în lături.
Încerc sulfina : tu trecuși alături.
Întreb plăpîndele verbine.
Ele răspund că știe patlagina mai bine.




Zisei șopîrlei : - ,,A trecut pe-aici ?”
Ea m-a trimis la șerpi și licurici.
Și neprimind răspuns nici de la stupi,
Mă iau după vulturi și lupi.




Am colindat Moșia-n lung și lat
Și-am scoborît din leat în leat
Și, ostenit în rîvnă și puteri,
N-am dat de tine nicăieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse albă, chiar atuncea, umbra ta.
Tăria-i de beteală și salbă lîngă dalbă.
Mi s-a părut odată că ai fost o nalbă.





Dar auzind o șoaptă, m-am întors :
Vorbise vîntul într-un lan de orz...
,,Omul cu șoimul caută mereu
Răspîntia lui Dumnezeu.
Noi o vedem în cîmp și în livede.
El singur are ochi și nu o vede.”



Cu jurămîntul morții, cel fără iertăciune,
Toate îl știu pe Domnul : niciuna nu mi-l spune.