Poezia Dragoste de Tudor Arghezi

DRAGOSTE




Pe cîmpul palid, în sulfină,
Vitele pasc și rumegă lumină.



Ramurile, poamele
Fac mierea, smirna și toate aromele,
Și călușeii cercului cu zodii
Curcubeie de jivine și jigodii.



Auzi ? Oglinzi și argintări, și-n ape
Stă scufundat un clavecin cu două clape.



Zări de zmalț, văzduh de ceramică,
Streașini, un cuib de rîndunică.
Sprintenul aer miroase
A răchită tînără și a mătase.



Pămîntul dă din el
Tidve, izmă, mușețel,
Boance, piersice, struguri.



Rînduri de pluguri,
Cocorii taie brazdă stearpă și ară
Nămolul Tăriilor de ceară.
Vin turmele, capre, mioarce...



Stăi ! Nu te-ntoarce.
Coapsa ta sucită stă așa de bine,
Caldă, lîngă mine !




Ai vrea să-nceapă noaptea ? Vrei ?
Strînge-mi încet un deget, două, trei,
Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,
Pe adormite, pe tăcute.