Poezia Lache de Tudor Arghezi

LACHE


Țăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.




Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descîntînd cu șoapte moi ;
Și dintr-unul face și trei.



Are un ciocan mut :
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sînt crude.




Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rîntaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caș,




Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige -
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cîrlige.




Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.




Din copaie
A tras cu mîna, de-a dreptul,
O vîlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.




Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.