FĂCLII
Făclii și candele la rînd,
Stinse, aprinse, fumegînd,
Catapetesme, bolți, iconostase,
Acoperite cu praf de mătase.
Cartea veche singură se răsfoiește,
Învațată de boantele dește
Cu măciulii grele și groase,
Ale schivnicilor, la liturghii și parastase.
De marginea foilor de jos,
Treiburicele închinăciunii s-au ros.
Și au lăsat pe foi
Foițe de piele, mai vechi și mai noi.
Amestecată cu cafeniile rămășițe de moaște,
Slova, de multe ori sfințită, greu se cunoaște.
Noaptea, cotobăiește la strană și în altar
Uu strigoi de ieromonah cărturar
Cu fața și barba săracă
În dulamă de aburi. Și, iacă,
Sînt închiși toți în anii tăi, în trecut !
I-ai trăit ? Ți s-a părut ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...