DE MULTE ORI
De multe ori ți-a fost rușine
Sculîndu-te cu soarele pe tine,
Că-n raza lui din așternut
O nouă zi a și-nceput.
Nu se sfîrșise încă-n amorțire
Ziua de ieri din amintire
Cu nedreptatea, groaza și dezgustul ei,
Că alta vine fără să i-o cei
Destinului din negurile grele,
Pribeag între mocirlă, vînt și stele.
De cobilița dusă în spinare
Mi-atîrnă zilele în cîte o căldare
Și calc încet, să nu le vărs în mers.
De cîte ori le-am clătinat, am șters
Cu talpa și opinca, la fîntînă,
O vărsătură neagră pe țărînă.
Duc sînge-n ele vechi ca un năuc.
Al cui e sîngele și cui îl duc ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...