Poezia Iarba Trează de Tudor Arghezi

IARBA TREAZĂ



Cu urechea la pămînt
Lunecînd l-ascult prin foi
Lungi, de cîrji de popușoi,
Graiul apelor din vînt.




I-aud undele-așternute
Giulgii moi, ca de hîrtie,
Șoapta cum îi întîrzie
Sufletul să i se mute.




Sculele mele cîntate
Le-aș zvîrli vîrtej în foc.
Vreau un singur pai, în loc
De unelte-ncrucișate.




Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul și-aleanul tot,
Pîlca grea și ceața rară.



Treceți toate pe o coaedă,
Iarbă trează, floare moartă.

Poezia Iarba Trează de Tudor Arghezi

IARBA TREAZĂ



Cu urechea la pămînt
Lunecînd l-ascult prin foi
Lungi, de cîrji de popușoi,
Graiul apelor din vînt.




I-aud undele-așternute
Giulgii moi, ca de hîrtie,
Șoapta cum îi întîrzie
Sufletul să i se mute.




Sculele mele cîntate
Le-aș zvîrli vîrtej în foc.
Vreau un singur pai, în loc
De unelte-ncrucișate.




Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul și-aleanul tot,
Pîlca grea și ceața rară.



Treceți toate pe o coaedă,
Iarbă trează, floare moartă.

Poezia S-au Dus... De Tudor Arghezi

S-AU DUS...




Cînd mi-a sărit pe dinainte,
Rîul mi-a spus :
Vino cu mine,
Și nu m-am dus,
Cînd îmi trecu pe maluri,
Vîntul mi-a spus :
Vino cu mine,
Și nu m-am dus.
Cînd mi-a zburat de sus în jur,
Șoimul mi-a spus :
Vino cu mine,
Și nici cu șoimul nu m-am dus.
Și au trecut pe lîngă mine,
Către apus,
Apele, vîntul, stelele, șoimii,
Și au trecut și-alăturea s-au dus.

Poezia S-au Dus... De Tudor Arghezi

S-AU DUS...




Cînd mi-a sărit pe dinainte,
Rîul mi-a spus :
Vino cu mine,
Și nu m-am dus,
Cînd îmi trecu pe maluri,
Vîntul mi-a spus :
Vino cu mine,
Și nu m-am dus.
Cînd mi-a zburat de sus în jur,
Șoimul mi-a spus :
Vino cu mine,
Și nici cu șoimul nu m-am dus.
Și au trecut pe lîngă mine,
Către apus,
Apele, vîntul, stelele, șoimii,
Și au trecut și-alăturea s-au dus.