Poezia Iarba Trează de Tudor Arghezi





IARBA TREAZĂ



Cu urechea la pămînt
Lunecînd l-ascult prin foi
Lungi, de cîrji de popușoi,
Graiul apelor din vînt.




I-aud undele-așternute
Giulgii moi, ca de hîrtie,
Șoapta cum îi întîrzie
Sufletul să i se mute.




Sculele mele cîntate
Le-aș zvîrli vîrtej în foc.
Vreau un singur pai, în loc
De unelte-ncrucișate.




Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul și-aleanul tot,
Pîlca grea și ceața rară.



Treceți toate pe o coaedă,
Iarbă trează, floare moartă.






Postare

  ANPC Termeni și Condiții