Poezia Sfîntule de Tudor Arghezi

SFÎNTULE




De cîte vremuri ți-l tot ții închis
Nu știu ce ai, viață, vis,
Bine, rău,
În stresul pumnului tău ?




Ții în mînă fum, cenușe, foc ?
Ți-am descîntat-o ca pe un ghioc,
Sfîntule,
Pămîntule.




Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Zaua de granit.
N-au dezlipit deștele
Nici dălțile, nici cleștele.




Tu ești, oare, Sfinxul din poveste
Care știe ce este și ce nu este,
Dincolo de literă și pravilă,
Negură, namilă ?




Umblă omul, vîntul și fiarele
Să te rîcîie cu ghiarele
Vii.
Nici nu simți, nici nu știi.