Poezia Domniță... de Tudor Arghezi

DOMNIȚĂ...



De-amar de timp scriindu-ți și cîntînd,
Stau cu-o ureche-n zid și la pămînt.


Pridvorul tău, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.


Tocită-i pana-n slova ta,
Și corzile, nici ele, nu mai pot cînta.


Domniță cu cinci turle la cetate,
Răbdai aproape anul jumătate,


 Și-n așteptare, număr ca nebunii
Luceferii rotiți din coada lunii.


Nici slut nu sînt și am destoinicie
Și la stihiri, dar și la cerbicie.


Nu te cerșesc. Te vreau. Am dreptul: Sunt.
Legat de umbra ochilor tăi crunt;


Și-s doară Făt-Frumosul din poveste.
Ajungă stihurile-aceste.


Mai zic atît : Ia seamă bine,
Că-s neam din hoții fetelor Sabine.