Poezia Frunză Palidă, Floare Galbenă de Tudor Arghezi

FRUNZĂ PALIDĂ, FLOARE GALBENĂ



Frunza cînd moare
Se face floare.
Au adunat lună și lumină
Pomii-n grădină
Și scutură soare.




Ați fost niște trupuri
Și v-ați făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.



Dafini, duzi și migdali
Erau plini de papagali.
Le-au căzut aripi și pene,
Fulgii, alene
Și pe-ndelete.
Le-au rămas în arbori scheletele.




Miroase a piatră și ceară,
Și ziua intră în seară.
Prin ceață mînjită cu humă
Se micșorează carul cu paie de brumă,
Dric vînăt, strîmb, pe jumătăți de roți,
Și cimitir întunecat, de hoți.




În mocirlă și apă
Calcă momîia ciungă și șchioapă
Și duce carul ei cu gloabe mici,
Ca un jeluitor singuratec, cu bici.




Azi n-are-nceput deslușit
Și pare o zi de sfîrșit.
Mîine va fi, nu va fi... Iată,
Umbra strînge orele aplecată...

Poezia Frunză Palidă, Floare Galbenă de Tudor Arghezi

FRUNZĂ PALIDĂ, FLOARE GALBENĂ



Frunza cînd moare
Se face floare.
Au adunat lună și lumină
Pomii-n grădină
Și scutură soare.




Ați fost niște trupuri
Și v-ați făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.



Dafini, duzi și migdali
Erau plini de papagali.
Le-au căzut aripi și pene,
Fulgii, alene
Și pe-ndelete.
Le-au rămas în arbori scheletele.




Miroase a piatră și ceară,
Și ziua intră în seară.
Prin ceață mînjită cu humă
Se micșorează carul cu paie de brumă,
Dric vînăt, strîmb, pe jumătăți de roți,
Și cimitir întunecat, de hoți.




În mocirlă și apă
Calcă momîia ciungă și șchioapă
Și duce carul ei cu gloabe mici,
Ca un jeluitor singuratec, cu bici.




Azi n-are-nceput deslușit
Și pare o zi de sfîrșit.
Mîine va fi, nu va fi... Iată,
Umbra strînge orele aplecată...

Poezia Nu V-am Sădit de Tudor Arghezi

NU V-AM SĂDIT



Nu v-am sădit și nu v-am cercetat.
Ați încolțit în drojdii de țărînă,
Bezna din zguri v-a pus și semănat
Și de ogor v-ați prins cu o țîțînă.



Înnăbușind sălbatice grădina
Și roadele alese le-ați ucis.
Nu m-ați lăsat să mîngîi nici blajina
Căutătură galbenă-n cais.




Împorivite, aspre, solitare,
Ați biruit cu blestem și năpastă
Și vă crezusem strepezi și amare,
O blestemată bălărie proastă.




Dar ați răzbit în piatră : Pace vouă !
Și binecuvîntare cui v-a dat.
Sînt bucuros de mulțumirea nouă
Că s-a stîrpit gustosul zarzavat.




Și de n-am luat nici poame, nici legume,
Am scos cu degetele Cosînzenii
Din brazdă rădăcina fără nume
Și neștiuta miere-a buruienii.

Poezia Nu V-am Sădit de Tudor Arghezi

NU V-AM SĂDIT



Nu v-am sădit și nu v-am cercetat.
Ați încolțit în drojdii de țărînă,
Bezna din zguri v-a pus și semănat
Și de ogor v-ați prins cu o țîțînă.



Înnăbușind sălbatice grădina
Și roadele alese le-ați ucis.
Nu m-ați lăsat să mîngîi nici blajina
Căutătură galbenă-n cais.




Împorivite, aspre, solitare,
Ați biruit cu blestem și năpastă
Și vă crezusem strepezi și amare,
O blestemată bălărie proastă.




Dar ați răzbit în piatră : Pace vouă !
Și binecuvîntare cui v-a dat.
Sînt bucuros de mulțumirea nouă
Că s-a stîrpit gustosul zarzavat.




Și de n-am luat nici poame, nici legume,
Am scos cu degetele Cosînzenii
Din brazdă rădăcina fără nume
Și neștiuta miere-a buruienii.