Poezia Bîlci În Aldebaran de Tudor Arghezi

BÎLCI ÎN ALDEBARAN



Hai mărgele ! la mărgele !
Gerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe,
Cître trei și patru boabe,
Cu scîntei mai tari, mai slabe.




Vînd și un mărgăritar,
Cinci ocale la cîntar,
Dar păcat de greutate,
Că scade la jumătate
Și pierde cîte-o cîtime
De crîmpei din îngustime.
Vineri seara, la lucarne,
O să-l am cu două coarne.




Dar aduce și noroc,
Că se face iar la loc...
Toată noaptea țiu deschis :
Vînd pe dragoste și vis
Și numai pe datorie.
Plata la Sfînta Mărie,
Ori la un soroc, știu eu ?
Cînd o vrea și Dumnezeu.





Ia numai un pumn și du-te :
Într-o palmă ții opt sute.
Dacă merge bine treaba
Dau și Carul Mic degeaba.





Cînd lumina se aciuă,
În oblon se face ziuă.
Încui ușa pe la clanță
Și strîng bolta-n tărăboanță
Și o car tiptil acasă :
Zorile să nu mă vază,
Vîntul să nu mă miroasă.



Azi mi-a mai rămas o stea.
Fetelor, care o ia ?

Poezia Bîlci În Aldebaran de Tudor Arghezi

BÎLCI ÎN ALDEBARAN



Hai mărgele ! la mărgele !
Gerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe,
Cître trei și patru boabe,
Cu scîntei mai tari, mai slabe.




Vînd și un mărgăritar,
Cinci ocale la cîntar,
Dar păcat de greutate,
Că scade la jumătate
Și pierde cîte-o cîtime
De crîmpei din îngustime.
Vineri seara, la lucarne,
O să-l am cu două coarne.




Dar aduce și noroc,
Că se face iar la loc...
Toată noaptea țiu deschis :
Vînd pe dragoste și vis
Și numai pe datorie.
Plata la Sfînta Mărie,
Ori la un soroc, știu eu ?
Cînd o vrea și Dumnezeu.





Ia numai un pumn și du-te :
Într-o palmă ții opt sute.
Dacă merge bine treaba
Dau și Carul Mic degeaba.





Cînd lumina se aciuă,
În oblon se face ziuă.
Încui ușa pe la clanță
Și strîng bolta-n tărăboanță
Și o car tiptil acasă :
Zorile să nu mă vază,
Vîntul să nu mă miroasă.



Azi mi-a mai rămas o stea.
Fetelor, care o ia ?

Poezia Sfîntule de Tudor Arghezi

SFÎNTULE




De cîte vremuri ți-l tot ții închis
Nu știu ce ai, viață, vis,
Bine, rău,
În stresul pumnului tău ?




Ții în mînă fum, cenușe, foc ?
Ți-am descîntat-o ca pe un ghioc,
Sfîntule,
Pămîntule.




Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Zaua de granit.
N-au dezlipit deștele
Nici dălțile, nici cleștele.




Tu ești, oare, Sfinxul din poveste
Care știe ce este și ce nu este,
Dincolo de literă și pravilă,
Negură, namilă ?




Umblă omul, vîntul și fiarele
Să te rîcîie cu ghiarele
Vii.
Nici nu simți, nici nu știi.

Poezia Sfîntule de Tudor Arghezi

SFÎNTULE




De cîte vremuri ți-l tot ții închis
Nu știu ce ai, viață, vis,
Bine, rău,
În stresul pumnului tău ?




Ții în mînă fum, cenușe, foc ?
Ți-am descîntat-o ca pe un ghioc,
Sfîntule,
Pămîntule.




Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Zaua de granit.
N-au dezlipit deștele
Nici dălțile, nici cleștele.




Tu ești, oare, Sfinxul din poveste
Care știe ce este și ce nu este,
Dincolo de literă și pravilă,
Negură, namilă ?




Umblă omul, vîntul și fiarele
Să te rîcîie cu ghiarele
Vii.
Nici nu simți, nici nu știi.