Poezia Mi Se Pare... de Tudor Arghezi

MI SE PARE...




Tu ești ? l-am întrebat. Că mi se pare
Să te cunosc dintr-o asemănare.
Te-am mai zărit cîndva. Poate că-n vis.
Te-oi fi găsit pe undeva și scris.



 Nu mai știu. Poate-n cărți, poate-ntr0o apă
Obîrșiile tale să înceapă.
Poate din umbră, sau din fulger, sau
Nuștiu de unde să te iau.




Din murmur, poate, din niscai
Icoane, rugi ori șuiere de nai.
Semeni leit, și te-am văzut cîndva,
Cu Cineștie sau cu Careva.



Drept, nu știu nici cu cine am vorbit
Și nici cu cine l-aș fi semuit.


Am auzit în ceață că s-a deschis o ușe
Și că s-a-nchis. Cenușe și-atunci și-acum cenușe.

Poezia Mi Se Pare... de Tudor Arghezi

MI SE PARE...




Tu ești ? l-am întrebat. Că mi se pare
Să te cunosc dintr-o asemănare.
Te-am mai zărit cîndva. Poate că-n vis.
Te-oi fi găsit pe undeva și scris.



 Nu mai știu. Poate-n cărți, poate-ntr0o apă
Obîrșiile tale să înceapă.
Poate din umbră, sau din fulger, sau
Nuștiu de unde să te iau.




Din murmur, poate, din niscai
Icoane, rugi ori șuiere de nai.
Semeni leit, și te-am văzut cîndva,
Cu Cineștie sau cu Careva.



Drept, nu știu nici cu cine am vorbit
Și nici cu cine l-aș fi semuit.


Am auzit în ceață că s-a deschis o ușe
Și că s-a-nchis. Cenușe și-atunci și-acum cenușe.

Poezia Mă Uit La Flori de Tudor Arghezi

MĂ UIT LA FLORI


Mă uit la flori, mă uit la stele :
Ești chinul dulce al tristeții mele.
Mă uit în mine, ca într-o chilie,
Mă uit în ceruri, în Împărăție,
Mă uit în gol, mă uit în vizuini.
Te caut printre spinii din grădini,
Dau buruienile deoparte, de otravă,
Și pipăi locul urmei tale cu zăbavă.
Străbat călare șesul, cucuruzul :
Te caut cu vederea, cu auzul.
Mă plec la trandafiri și le miros
Bobocii din tulpinile de jos.



Fuseși în toate și te-ai dat în lături.
Încerc sulfina : tu trecuși alături.
Întreb plăpîndele verbine.
Ele răspund că știe patlagina mai bine.




Zisei șopîrlei : - ,,A trecut pe-aici ?”
Ea m-a trimis la șerpi și licurici.
Și neprimind răspuns nici de la stupi,
Mă iau după vulturi și lupi.




Am colindat Moșia-n lung și lat
Și-am scoborît din leat în leat
Și, ostenit în rîvnă și puteri,
N-am dat de tine nicăieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse albă, chiar atuncea, umbra ta.
Tăria-i de beteală și salbă lîngă dalbă.
Mi s-a părut odată că ai fost o nalbă.





Dar auzind o șoaptă, m-am întors :
Vorbise vîntul într-un lan de orz...
,,Omul cu șoimul caută mereu
Răspîntia lui Dumnezeu.
Noi o vedem în cîmp și în livede.
El singur are ochi și nu o vede.”



Cu jurămîntul morții, cel fără iertăciune,
Toate îl știu pe Domnul : niciuna nu mi-l spune.

Poezia Mă Uit La Flori de Tudor Arghezi

MĂ UIT LA FLORI


Mă uit la flori, mă uit la stele :
Ești chinul dulce al tristeții mele.
Mă uit în mine, ca într-o chilie,
Mă uit în ceruri, în Împărăție,
Mă uit în gol, mă uit în vizuini.
Te caut printre spinii din grădini,
Dau buruienile deoparte, de otravă,
Și pipăi locul urmei tale cu zăbavă.
Străbat călare șesul, cucuruzul :
Te caut cu vederea, cu auzul.
Mă plec la trandafiri și le miros
Bobocii din tulpinile de jos.



Fuseși în toate și te-ai dat în lături.
Încerc sulfina : tu trecuși alături.
Întreb plăpîndele verbine.
Ele răspund că știe patlagina mai bine.




Zisei șopîrlei : - ,,A trecut pe-aici ?”
Ea m-a trimis la șerpi și licurici.
Și neprimind răspuns nici de la stupi,
Mă iau după vulturi și lupi.




Am colindat Moșia-n lung și lat
Și-am scoborît din leat în leat
Și, ostenit în rîvnă și puteri,
N-am dat de tine nicăieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse albă, chiar atuncea, umbra ta.
Tăria-i de beteală și salbă lîngă dalbă.
Mi s-a părut odată că ai fost o nalbă.





Dar auzind o șoaptă, m-am întors :
Vorbise vîntul într-un lan de orz...
,,Omul cu șoimul caută mereu
Răspîntia lui Dumnezeu.
Noi o vedem în cîmp și în livede.
El singur are ochi și nu o vede.”



Cu jurămîntul morții, cel fără iertăciune,
Toate îl știu pe Domnul : niciuna nu mi-l spune.