Poezia Stane, Căpitane de Tudor Arghezi

STANE, CĂPITANE



E țara răsculată.
- ,,Unde vă duceți, oameni buni, în ceată ?
Că nu e zi de tîrg și iarmaroc.”
- ,,O luăm și noi așa, într-un noroc...
Că dacă încă n-am murit,
Unchiașule blagoslovit,
Să zguduim, încai, nițel boierii,
La începutul primăverii.”
- ,V-ați rînduit să știți ce-i de făcut ?
V-ați socotit ?”
- ,,Nu, nu ne-am priceput.
Pleznește fierea-n noi și-atîta tot.
Să mergem s-o vărsăm.”
- ,,Socot
Că treaba nu se face decît cu rînduială.
O să aveți, de sînge, destulă cheltuială.
Umblați atîtea poști
Ca niște proști ?
Nu v-ați ales și voi un căpitan ?”
- ,,Ba da, pe Stan”.
- ,,Ascultă, Stane, căpitane,
Ce-ați chibzuit să faceți la Străoane,
Că ați plecat pe jos și pe cărări,
Numai cu umeri și spinări,
Și cîte o ruptură de dăsagă.
Ori e răscoală, ori e șagă.
Și dacă-i vorba, ce se-alege
Cînd ați scuipat pe lege
Și nu v-ați chibzuit ?”
- ,,Vezi, nici nu ne-am gîndit.”




Și oamenii s-au dus și dus mereu,
Cum zic, cu Dumnezeu.
Întru tîrziu, departe, se văzură,
Arzînd o zare, ca de zgură,
Și plopii-n cer, făclii.
Erau prin zare herghelii,
Cirezi, și se-auzeau, din rug,
Neghez de cai și vitele că mug.
Au spart piane lungi și canapele
Și s-au spurcat în ele.
Au doborît dulapuri și-au pus foc
În toate, aruncate launloc,
Covoare, haine, rufe și saltele,
Foteluri și perdele,
De-a zorul.
Tablourile-au fost sparte cu piciorul.
Cămările aprinse fură.
Niciun flămînd n-a luat o-mbucătură,
Și-n ele erau multe merinde pentru gură
Și bune, și tot soiul de scumpă băutură.
Că toate bunătățile-adunate
Erau îngrămădite din sînge și păcate.




Amurg. Se-ntoarce-n sat o ceată.
Unchiașul iarăș se arată.
Un om ținea în mînă o vioară,
Altul un ghem de sfoară,
Și altul, dintr-un scaun, spate,
Unul o greblă ruptă li lopată.




-Credeam c-aduceți care încărcate
Vite și cai, și pîine, frate.
Am ascultat cirezi și turme, herghelii,
Arzînd de vii.
O noapte-ntreagă au gemut.
Atît v-ați priceput ?
După atîta suferință și zăbavă,
Asta vă fuse marea-vă ispravă ?
Atunci de ce ați mai pornit ?”
- ,,Vezi, - zise Stan, - nu ne-am gîndit.”

Poezia Stane, Căpitane de Tudor Arghezi

STANE, CĂPITANE



E țara răsculată.
- ,,Unde vă duceți, oameni buni, în ceată ?
Că nu e zi de tîrg și iarmaroc.”
- ,,O luăm și noi așa, într-un noroc...
Că dacă încă n-am murit,
Unchiașule blagoslovit,
Să zguduim, încai, nițel boierii,
La începutul primăverii.”
- ,V-ați rînduit să știți ce-i de făcut ?
V-ați socotit ?”
- ,,Nu, nu ne-am priceput.
Pleznește fierea-n noi și-atîta tot.
Să mergem s-o vărsăm.”
- ,,Socot
Că treaba nu se face decît cu rînduială.
O să aveți, de sînge, destulă cheltuială.
Umblați atîtea poști
Ca niște proști ?
Nu v-ați ales și voi un căpitan ?”
- ,,Ba da, pe Stan”.
- ,,Ascultă, Stane, căpitane,
Ce-ați chibzuit să faceți la Străoane,
Că ați plecat pe jos și pe cărări,
Numai cu umeri și spinări,
Și cîte o ruptură de dăsagă.
Ori e răscoală, ori e șagă.
Și dacă-i vorba, ce se-alege
Cînd ați scuipat pe lege
Și nu v-ați chibzuit ?”
- ,,Vezi, nici nu ne-am gîndit.”




Și oamenii s-au dus și dus mereu,
Cum zic, cu Dumnezeu.
Întru tîrziu, departe, se văzură,
Arzînd o zare, ca de zgură,
Și plopii-n cer, făclii.
Erau prin zare herghelii,
Cirezi, și se-auzeau, din rug,
Neghez de cai și vitele că mug.
Au spart piane lungi și canapele
Și s-au spurcat în ele.
Au doborît dulapuri și-au pus foc
În toate, aruncate launloc,
Covoare, haine, rufe și saltele,
Foteluri și perdele,
De-a zorul.
Tablourile-au fost sparte cu piciorul.
Cămările aprinse fură.
Niciun flămînd n-a luat o-mbucătură,
Și-n ele erau multe merinde pentru gură
Și bune, și tot soiul de scumpă băutură.
Că toate bunătățile-adunate
Erau îngrămădite din sînge și păcate.




Amurg. Se-ntoarce-n sat o ceată.
Unchiașul iarăș se arată.
Un om ținea în mînă o vioară,
Altul un ghem de sfoară,
Și altul, dintr-un scaun, spate,
Unul o greblă ruptă li lopată.




-Credeam c-aduceți care încărcate
Vite și cai, și pîine, frate.
Am ascultat cirezi și turme, herghelii,
Arzînd de vii.
O noapte-ntreagă au gemut.
Atît v-ați priceput ?
După atîta suferință și zăbavă,
Asta vă fuse marea-vă ispravă ?
Atunci de ce ați mai pornit ?”
- ,,Vezi, - zise Stan, - nu ne-am gîndit.”

Poezia Evoluție de Tudor Arghezi

EVOLUȚIE




Cucoana ceea-n zdrențe și uscată
Mi-e cunoscută. Uite cum se roagă,
Soție,-amantă, astăzi hodoroagă,
Ce mare rol jucase altădată !




Făcea miniștri, șefi și domni, ca-n șagă,
La club, la vals, în cler și în armată,
Temută, căutată, ascultată.
A dus de nas, în cîrd, o lume-ntreagă.




Concesii, monopoluri, furnituri,
Treceau prin patul ei de hetairă,
Ieșite din lighean și spălături.





Acestea le știai și le tăceai.
Te-ntrebi acum, de ce mereu te miră
Că țara sta-ntre zmîrc și putregai ?

Poezia Evoluție de Tudor Arghezi

EVOLUȚIE




Cucoana ceea-n zdrențe și uscată
Mi-e cunoscută. Uite cum se roagă,
Soție,-amantă, astăzi hodoroagă,
Ce mare rol jucase altădată !




Făcea miniștri, șefi și domni, ca-n șagă,
La club, la vals, în cler și în armată,
Temută, căutată, ascultată.
A dus de nas, în cîrd, o lume-ntreagă.




Concesii, monopoluri, furnituri,
Treceau prin patul ei de hetairă,
Ieșite din lighean și spălături.





Acestea le știai și le tăceai.
Te-ntrebi acum, de ce mereu te miră
Că țara sta-ntre zmîrc și putregai ?