Poezia Evoluție de Tudor Arghezi

EVOLUȚIE




Cucoana ceea-n zdrențe și uscată
Mi-e cunoscută. Uite cum se roagă,
Soție,-amantă, astăzi hodoroagă,
Ce mare rol jucase altădată !




Făcea miniștri, șefi și domni, ca-n șagă,
La club, la vals, în cler și în armată,
Temută, căutată, ascultată.
A dus de nas, în cîrd, o lume-ntreagă.




Concesii, monopoluri, furnituri,
Treceau prin patul ei de hetairă,
Ieșite din lighean și spălături.





Acestea le știai și le tăceai.
Te-ntrebi acum, de ce mereu te miră
Că țara sta-ntre zmîrc și putregai ?