INSCRIPȚIE PE ARARAT
Pe drumul mut al marilor stihii
Pămîntul mort plutește-ntre stafii
Și-atîrnă putred, spînzurat în cete,
Cu hoiturile altor vechi planete..
Iudeea, piramidele, pustiul...
Cine-a-ntrebat al cui era sicriul
Mînat pribeag printre vîrtejuri oarbe,
De-l varsă unul, celălalt de-l soarbe ?
Învăluit în stele, flori și ape,
Nu bănuia că moartea-i pe aproape.
Ce zămislise-n vreme din viața lui mai bun :
O mușiță și-o muscă a viermelui nebun.
Mai știe cineva că-n neamul lor
Țînțarul cu hrisoave a fost nemuritor,
Cînd nici strigoilor de ceață
Slova de-aci nu le mai e citeață ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...