Poezia În Satele Și Văile de Tudor Arghezi

ÎN SATELE ȘI VĂILE




În satele și văile din Jii,
Numai schilozi, numai muieri, numai copii
Împleticiți în ceață.
Carnea pe ei e vînătă și creață,




Și osul se străvede-n piele.
Dau brațele de glezne, picioarele sînt grele.
Strigoii ăștia mici, de țară,
Parc-ar voi să sară
Și s-ar sfii să calce pe pămînt,
Ca de mormînt,
La fiecare cotitură.
Nici nu se plîng și nici nu-njură
Atîta carne bună le-a rămas,
Cît buba rea, de la urechi la nas.