DA, E LUNG
Drumu-i lung pînă la Jii,
Fără tați, fără copii.
Ce rămîne sînt flăcăi
De scutec și de copăi.
Casele, cătunele,
Colea, cîte unele,
Au rămas ca niște babe,
Vinete, scîlcii și slabe.
Fetele îmbătrînite
Nu mai știu să se mărite
Pe flăcăi i-a luat pe sus
Și i-a dus și i-a tot dus.
I-a furat o vijelie
Peste negura pustie
Și i-a dus, i-a răsucit.
Pînă li s-au risipit,
Zvîrcoliți de-a-ndoaselea,
Zgîrciurile, oasele.
Ce fu ăsta, om cu față,
Cel împleticit în ceață ?
Cîrja-l ia de subsuoară.
Îl întoarce și-l doboară.
Făt-Frumos era frumos :
I-a căzut falca de jos.
L-au mîncat pe jumătate
Toate rănile spurcate.
A scăpat ciuntit și mut.
Brațele și le-a pierdut.
Doar genunchii, calea, valea,
S-au strîmbat ca alte alea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...