DE LA JII, ÎN DRUM
De la Jii, în drum, încoace
Nicio vatră nu mai coace,
Niciun coș nu scoate fum,
Cît îi țară, cîmp și drum.
În vetre-n niciunele
Nu-i aprins tăciunele.
Drumu-i lung pînă la Jii...
Vitele-au tînjit în iarnă
Mai mult moarte decît vii.
Abia calcă, se răstoarnă.
Una-i șchioapă, alta-i oarbă,
Toate-au chică, toate barbă.
De răbdare, de flămînde.
Au și coarne și-s și blînde
Și pe nemîncatele,
Binecuvîntatele !
S-au smerit bietele vite,
Parc-au fost călugărite.
Ochii-ntregi și ochii lipsă
Bat ca din Apocalipsă.
Rod în gard și-n cimitire
Lemnul crucilor subțire.
Pe la Sfîntul Nicolaie
Mai rămîn niscaiva paie
Și coceni, de cap de vită,
Pe o streașină belită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...