Poezia De La Jii, În Drum de Tudor Arghezi

DE LA JII, ÎN DRUM


De la Jii, în drum, încoace
Nicio vatră nu mai coace,
Niciun coș nu scoate fum,
Cît îi țară, cîmp și drum.
În vetre-n niciunele
Nu-i aprins tăciunele.



Drumu-i lung pînă la Jii...
Vitele-au tînjit în iarnă
Mai mult moarte decît vii.
Abia calcă, se răstoarnă.
Una-i șchioapă, alta-i oarbă,
Toate-au chică, toate barbă.
De răbdare, de flămînde.
Au și coarne și-s și blînde
Și pe nemîncatele,
Binecuvîntatele !




S-au smerit bietele vite,
Parc-au fost călugărite.
Ochii-ntregi și ochii lipsă
Bat ca din Apocalipsă.
Rod în gard și-n cimitire
Lemnul crucilor subțire.
Pe la Sfîntul Nicolaie
Mai rămîn niscaiva paie
Și coceni, de cap de vită,
Pe o streașină belită.