Poezia Doină din Frunză de Tudor Arghezi

DOINĂ DIN FRUNZĂ






La Mitropolie-n față
Parcă-i slujbă, parcă-i piață.
Droaia de cu dimineață,
Ca la urs, ca la paiață,
Ca la tîrg și iarmaroc,
S-a-mbulzit, și nu e loc
Să arunci de sus un ac.
Tîrgoveții totuși tac,
Și-ntr-atîta omenet
Scapă șoaptele încet,
Numai șoapte,
Parc-ar fi un miez de noapte,
Pe muțește, ca de frică.
Spaima mută că se strică.
E o mare
Adunare.
Deputați și senatori
S-au trezit la cîntători.
Carnea tremură pe ei,
Ca frecată cu ardei.
Ochii nu și-i mai închid.
De opt nopți n-au mai dormit.
N-ațipesc nițel măcar,
Că se-nneacă și tresar
Cîte un fior de gheață
Le furnică pielea creață,
Întrebîndu-se-alandala
Cum s-o fi ivit răscoala
Și de ce și pe ce,
Dar mai bine-i a tăce
Și-ai îngenunghie pe brînci,
Că păcatele-s adînci.