Poezia Poetului Necunoscut de Tudor Arghezi

POETULUI NECUNOSCUT




Cînd ți-ai pornit clădirea altarului visat,
Vezi că, furat de iazme, să nu te fi-nșelat.
De vreme ce-ai să umbli prin suflete-n cuvinte,
Te legi de la-nceputuri, visînd, cu jurăminte.
Dezgropi pe om din beznă, faci stelele să cînte.
Să n-ai deșărtăciune, nici har să te-nspăimînte.
Cu tainele nu-ncape de-a gluma să te joci :
Cîte cuvinte-n carte, atîtea-s și găoci.
Ațteaptă alte zmalțuri, mai proaspete, și vor
O scînteie nouă și dinlăuntru lor.
Un blestem te-mpresoară din veac în veac, dar tu
Îi ești dator clădirii s-asculți de el, sau nu.
Altarul ca să fie pietrele să ție
Cer inima și viața zidite-n temelie.