GLORIE
Cetatea-i o movilă de ziduri răsturnate
Și a fugit și umbra din cetate.
Cîți oameni încă-n viață mai zac în agonie,
Subt grinzi și în molozuri, se știe, nu se știe.
Se va-nsuma în cifra unui registru rece.
A fost cîndva, e sigur, ceva, dar și-asta trece,
Cum au trecut atîtea și trec neîntrerupt,
Fără să știi ce moarte și morții zac dedesupt.
Mînngîie-se cu-atîta și morții din cetate :
Istoria le face martirilor dreptate.
E scrisă cu condeie, cerneală și cuvinte,
Și jumătate mută, ea jumătate minte ;
Cu voie, fără voie, de milă, de hatîr,
O să-i bocească-n vorbe-nflorite un catîr,
Tot așteptînd pomana de-a fi nemuritori,
La ușile-amintirii în cîrji de cerșetori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...