CĂTUNUL
Cătunul s-a mutat tiptil, din zare,
În cimitirul lui, mai mare.
Ce s-a născut, pe rînd s-a și-ngropat
Și crucile-au intrat în sat,
Viori de lemn
Încremenite într-un semn.
Și au ieșit din sat pînă departe,
Lăsînd-i drumurile moarte.
Ia seama bine, dacă treci,
La încîlcitele și vechile poteci.
Să nu te-mpiedici de ciulini.
Morții-s acolo, ca-n cătun, vecini.
Tîrît în ploaie de ciubote grele,
Drumețul, noaptea, poate se se-nșele
Și, încercînd cîrligul pus la porți,
Să ceară găzduire de la morți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...