Poezia Frunze Pierdute de Tudor Arghezi

FRUNZE PIERDUTE


Cinzeci de ani, de cînd încerci, mereu,
Condeiul, gîndurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.




Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rîndul,
Și de cuvîntul de la început.
Te sperie și litera și gîndul.




Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.




 La fiece cuvînt o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mîna ta.

Poezia Frunze Pierdute de Tudor Arghezi

FRUNZE PIERDUTE


Cinzeci de ani, de cînd încerci, mereu,
Condeiul, gîndurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.




Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rîndul,
Și de cuvîntul de la început.
Te sperie și litera și gîndul.




Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.




 La fiece cuvînt o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mîna ta.

Poezia Miracol de Tudor Arghezi

MIRACOL




Așezați la gura sobii
( Soba-i soare pătrat )
Dă-mi, pămîntule, cu bobii,
După cum ne-am mai jucat.




Culcă-te tu și visează,
Eu te scormon și te ar,
Și-o să vezi, pe la nămiază,
Că nu-i jocul în zadar.




Lasă-ți, cum îmi place mie,
Somnul greu pe seama mea,
Pun un bob și-mi dai o mie.
Dormi și nu te deștepta.




Te-oi trezi eu, bunăoară,
După sacii de la moară.
Nici eu nu știu, nici tu cunoști,
Li-o să rîdem ca doi proști.

Poezia Miracol de Tudor Arghezi

MIRACOL




Așezați la gura sobii
( Soba-i soare pătrat )
Dă-mi, pămîntule, cu bobii,
După cum ne-am mai jucat.




Culcă-te tu și visează,
Eu te scormon și te ar,
Și-o să vezi, pe la nămiază,
Că nu-i jocul în zadar.




Lasă-ți, cum îmi place mie,
Somnul greu pe seama mea,
Pun un bob și-mi dai o mie.
Dormi și nu te deștepta.




Te-oi trezi eu, bunăoară,
După sacii de la moară.
Nici eu nu știu, nici tu cunoști,
Li-o să rîdem ca doi proști.