Pagini
- Pagina de Pornire
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Contact
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți
- D-Ale Casei Canal pe Youtube
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Alimentația Copilului Mic
- Sfaturi Utile
- Poeții, Poezii, Fabule, Colinde, Pastele, Doine, Balade
Poezia De-Abia Plecaseși de Tudor Arghezi
DE-ABIA PLECASEȘI
De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci
Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înnapoi !
Ți-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare ?
Voiam să pleci, voiam și să rămîi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai rămas ?
Poezia De-Abia Plecaseși de Tudor Arghezi
DE-ABIA PLECASEȘI
De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci
Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înnapoi !
Ți-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare ?
Voiam să pleci, voiam și să rămîi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai rămas ?
Poezia Frunze Pierdute de Tudor Arghezi
FRUNZE PIERDUTE
Cinzeci de ani, de cînd încerci, mereu,
Condeiul, gîndurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.
Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rîndul,
Și de cuvîntul de la început.
Te sperie și litera și gîndul.
Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.
La fiece cuvînt o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mîna ta.
Poezia Frunze Pierdute de Tudor Arghezi
FRUNZE PIERDUTE
Cinzeci de ani, de cînd încerci, mereu,
Condeiul, gîndurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.
Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rîndul,
Și de cuvîntul de la început.
Te sperie și litera și gîndul.
Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.
La fiece cuvînt o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mîna ta.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postare
ANPC Termeni și Condiții