Poezia Îngînare de Tudor Arghezi

ÎNGÎNARE




Ziua-nflorește-albastră, în noaptea din fereastră.
Zăbranicul perdelei trăsare-ncet și rece
Și, fragedă, lumină în sînul nopții trece.
Întregul cer se-așează la geamuri ca o glastră.
Mai treaz în cuibul lumii cu stelelr-am durat.
Și-am privegheat cu ele pînă-n apusul lor.
Mă simt mai tînăr parcă și parcă mai curat,
Că timpul curge-n jgheabul veciei mai sonor.


Cînd mi-a murit nădejdea și cînd a înviat ?

Poezia Îngînare de Tudor Arghezi

ÎNGÎNARE




Ziua-nflorește-albastră, în noaptea din fereastră.
Zăbranicul perdelei trăsare-ncet și rece
Și, fragedă, lumină în sînul nopții trece.
Întregul cer se-așează la geamuri ca o glastră.
Mai treaz în cuibul lumii cu stelelr-am durat.
Și-am privegheat cu ele pînă-n apusul lor.
Mă simt mai tînăr parcă și parcă mai curat,
Că timpul curge-n jgheabul veciei mai sonor.


Cînd mi-a murit nădejdea și cînd a înviat ?

Poezia Parcă de Tudor Arghezi

PARCĂ




Închide cartea, rîndul ți se-ncurcă,
Nu mai deosebești ce urcă
Și scade-n seva ei,
Ori dacă gîndul cărții are trei
Corzi în arcuș, sau șapte,
Că s-a făcut și-n cartea asta noapte,
Ca și-n grădină și în casă,
Și gîndul cîntecului vrea să iasă
Și nimerește-n cîte părți,
Ca fluturele,-ntr-alte nopți, dintr-alte cărți.

Poezia Parcă de Tudor Arghezi

PARCĂ




Închide cartea, rîndul ți se-ncurcă,
Nu mai deosebești ce urcă
Și scade-n seva ei,
Ori dacă gîndul cărții are trei
Corzi în arcuș, sau șapte,
Că s-a făcut și-n cartea asta noapte,
Ca și-n grădină și în casă,
Și gîndul cîntecului vrea să iasă
Și nimerește-n cîte părți,
Ca fluturele,-ntr-alte nopți, dintr-alte cărți.