Poezia Îngînare de Tudor Arghezi

ÎNGÎNARE




Ziua-nflorește-albastră, în noaptea din fereastră.
Zăbranicul perdelei trăsare-ncet și rece
Și, fragedă, lumină în sînul nopții trece.
Întregul cer se-așează la geamuri ca o glastră.
Mai treaz în cuibul lumii cu stelelr-am durat.
Și-am privegheat cu ele pînă-n apusul lor.
Mă simt mai tînăr parcă și parcă mai curat,
Că timpul curge-n jgheabul veciei mai sonor.


Cînd mi-a murit nădejdea și cînd a înviat ?