Fabula Biblioteca de Tudor Arghezi

BIBLIOTECA



Un samsar, odinioară,
De prin Țara Rămânească,
Învățat voind să pară,
Nu știa nici să citească.
Dar era samsar avut
Și da bani cu împrumut.




Să se-apuce să învețe,
Cum ar face orișicine,
Chiar tîrziu la bătrînețe,
Îi părea că-i de rușine.
Faima trebuia păstrată,
Și s-ar pierde dintrodată.




Avuția-i duse vestea
Peste țara și departe,
Și prinsese și povestea
Că era burduf de carte.
Mai putea juca un rol
Dacă s-ar fi dat de gol ?




Ca țăranul din zicale,
Luase și el ochelari,
Socotind că pe parale
Ies și proștii cărturari.
Dar degeaba și i-a pus
Cînd mai jos și cînd mai sus.



El credea că banii lui
Pot orice și dau și minte,
Că și slavă orișicui
Pune banul înnainte.
Și se bucura, fudul,
Că strînsese dindestul.




Vorbă dulce, voce blîndă,
Surîzînd cînd împrumută,
El da banii cu dobîndă,
Mulțumit cu suta-n sută.
Nu pe an, că nu e bună,
Suta lui era pe lună.




Numai de iscălitură
Se ferea ca de deochi,
Răspunzînd la-ncurcătură
Că era beteag de ochi.
Una-i să numeri hîrtii,
Și-alta este să le scrii.



În oraș, văzînd prin case
Două-trei biblioteci,
Lustruite și frumoase,
Cu sculpturi și bronzuri, deci
Se căia întodeauna
Că nu are și el una.




Supărat, s-a chibzuit
Cum s-o aibă, așadar,
Și se hotărî-n sfîrșit
Să-și aducă un tîmplar,
Și a dat de la-nceput
Peste unul priceput.




Îl tocmi să-i scoată-ndată
Din rindea și dălți, frumos,
O bibliotecă lată
De mahon cu abanos
Și sidef, cum alta nu e,
Și cu chei, să se și-ncuie.



- ,,Să mi-o faci cît un părete, -
Zise, răzimat în cot, -
Și, ascultă-mă băiete,
Mă-nțelegi, cu cărți cu tot,
Pe tipicul cunoscut,
După cum am mai văzut.




Cu cotoarele poleite
Și cu titluri mari, pe piele,
Cu chenare, ține minte,
Jos cu literele mele -
Ți-am mai spus cum mă numesc -
Și cu semnu-mi boieresc.




Vreau o mobilă de lux,
Cu sertare și vitrine.
Du-te le geamgiul Fuchs
Și să-i spui că-i pentru mine.
Te-nțelegi din trei cuvinte :
Sînt în firmă președinte.”




Cărturarul dintrodată,
Mîndru, fericit și demn,
Le avu dintr-o bucată,
Polițe și cărți de lemn.
Toată spița-i boierească
Va avea ce să citească.