Poezia Surîsule de Tudor Arghezi

SURÎSULE



Deodată, o clipită, tresari din nevăzut,
Ceva din licărirea unui surîs pierdut.
Al cui ai fost în lume, desprins și fără glas ?
Din cei pieriți, atîta, surîsul, ne-a rămas.




De unde cii să tulburi și te trimite cine
S-ajungi, trezit din moarte, tot proaspăt și la mine ?
Ești semn că din lumina ei stinsă-n curcubeie,
A dragostei, rămîne pribeagă o scînteie.
Surîdeți diafane, din dorurile mele,
Defuncte și mutate în cerul vostru, stele.