SONET
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată !
Mă simt plutind - privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi... îi știu atît de bine !
O, nu mai tremur cînd mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.
Iar visul tău - ca pînza Penelopii -
Se țese ziua, noaptea se distramă...
Noian de întuneric ne desparte !
Zădarnic zîmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă -
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...