Poezia Mamă Țară de Tudor Arghezi

MAMĂ ȚARĂ




Maică, mulți te-au dușmănit
Că ești neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pămînt norocul.
Ai pămînt și ape multe,
Vîntul stă să ți le-asculte,
Și izvoare
Călătoare.
Crapii-n ele-s cît berbecii,
În pomi piersici cît dovlecii,
Pepenii de zahăr roșu,
În grîu spicul cît cocoșu.
Pui un bob, din el răsare
Mia de mărgăritare :
Dulce binecuvîntare
Fiecare fir de vînt
Îl adie un descînt,
Fiecare stea de sus
Îl mîngîie cum l-ai pus.
Noaptea-l coace și ea, luna,
Caldă lui întodeauna
Și pe cîmp cu ceru-n față
Cîmpul plete-și răsfață.




În adîncul lui tresare
Altă vatră de izvoare
( Ți-a făcut destinul semnul )
Untul negru, undelemnul.



23 august 1964